Chiar „trebuie”?

De câte ori pe zi auzi cuvântul „trebuie“? Fie îți spune șeful că trebuie să predai o lucrare, fie soțul că trebuie să mergeți în vizită la părinții lui, copiii că trebuie să plătească excursia săptămâna asta, mama că trebuie să mergi cu ea la medic etc.

La toți acești de „trebuie“, îți mai șoptește și vocea interioară că „trebuie să te străduiești mai mult, trebuie să fii mai econoamă, trebuie să mănânci sănătos, trebuie…“. Să vedem ce se întâmplă cu atât de mult trebuie în viețile noastre și cum am putea să îl înlocuim pe „trebuie“, în așa fel încât să ne simțim mai bine și să fim eficiente!

„Trebuie“ se referă la obligații, la obiceiuri, sau poate fi și mai rău, la așteptările pe care le au ceilalți de la tine. O viață trăită numai prin prisma lui „trebuie“ este pe jumătate valorificată, pentru că faci lucruri care ar trebui făcute și nu profiți de lucruri și de viață așa cum e ea. Aceasta te poate duce la nefericire și la foarte multă nemulțumire de sine.

Efectele lui „trebuie“ – cuvântul în sine poate crea furie și vinovăție. De exemplu: „trebuia să faci așa și nu așa…“ poate genera furie. „Nu trebuia să zic/să fac asta…“ sunt expresii ale regretului și sentimentului de vinovăție. Dictatura lui „trebuie“ – psihiatra Karen Horney a scris pentru prima oară despre „tirania lui trebuie“ și puterea lui distructivă. Cuvântul „trebuie“ poate să reprezinte o presiune care, în loc să ne mobilizeze, ne defavorizează motiva­țional. Oamenii care îl folosesc foarte des sunt solicitanți și creează neplăceri, pot să facă viața lor și a altora un calvar.

Obiectivele cu „trebuie“ în față nu au viață lungă – obiectivele care se află pe lista ta de mult timp și nu s-au materializat în niciun fel au un defect, sunt autoimpuse sau extern impuse, nu dorite. E bine să renunți la ele. Capcana lui „trebuie“ – deși pare un imperativ necesar pentru a apăsa pe pedala acțiunii, de cele mai multe ori „trebuie“ te trage în jos, te duce spre nicăieri, te epuizează de energie.

Există câteva modalități de a te despărți de lumea lui „trebuie“, dacă simți că ești prizonieră în acest tip de lume.

➽ Fă diferența între „trebuie“ ca responsabilitate/datorie (respon­sabi­lită­țile legate de serviciu, de familie, de copii, care sunt indiscutabile) și „trebuie“ imperativ categoric, auto-impus, sau impus de ceilalți din jur („trebuie să mă străduiesc mai mult în relația asta“ sau „trebuie să mă suni mai des“).

➽ Identifică propriile automatisme legate de „tre­bu­ie“ și transformă-le în prefe­rințe sau dorințe – „vreau să joc tenis“, „prefer să nu mă mai tachinezi“. Când spui: „îmi doresc să alerg în parc“ sună altfel decât „trebuie să alerg“, nu? Când formulezi nevoia/cererea în termeni de preferință/dorință, vă veți simți mai bine atât tu, cât și interlocutorul tău.

➽ Schimbă-l pe „trebuie“ sub formă de comandă, în cerință sau preferință formulată față de tine/ceilalți. În loc să te exprimi furioasă și să spui: „ar fi trebuit să mă prezinți și pe mine familiei“, poți spune: „mi-ar fi plăcut să mă prezinți fratelui tău“, sau în loc de „trebuie să te lași de fumat“, poți spune „aș prefera să te lași de fumat“.

➽ Fii onestă și scrie lucrurile care te urmăresc de ceva timp: „trebuie să slăbesc“, „trebuie să îmi găsesc un job mai bun“,„trebuie să mă străduiesc mai mult pentru cursul ăsta“, „trebuie să citesc mai mult“, „trebuie să fiu mai organizată“ etc. Nu le scrie pe cele din trecut, doar pe cele care te frământă în prezent.

➽ Recitește lista; acum, întreabă-te din nou: de ce trebuie? Scrie primul gând care-ți trece prin minte pentru fiecare afirmație de pe listă. Scopul exercițiului este să aduci în conștiință motivele pentru care vrei să faci lucrul ăsta. E pentru tine, e din obligație, e pentru că nu vrei să îi dezamăgești pe ceilalți?

Înțelege ce e în spatele lui „trebuie“ – simți că trebuie să faci o schimbare, să îți îmbunătățești un rezultat. Adevărul dincolo de acești „trebuie“ poate fi teama de schimbare, de eșec și vinovăția că nu împlinești așteptările celorlalți. Adevărul dincolo de aparențe este că, într-un mod subconștient, recunoști că nu poți să realizezi ce ți-ai propus și nu ești pregătită pentru schimbare. Acordă-ți permisiunea de a te schim­­­ba și de a merge mai departe.

Întoarce-te la listă și în loc de „trebuie să…“ spune „dacă aș vrea cu adevărat, aș putea să fiu într-o formă mai bună, să slăbesc și să fiu mai sănătoasă. Pentru asta pot să…“ . Schimbarea aceasta cognitivă comută atenția de pe a fi „o victimă“ a lui „trebuie“, în puterea lui „vreau“ și „pot“ să iau o decizie, o hotărâre, să fac o schimbare spre binele meu. Fii activă – dacă doar te gândești la schimbare fără să acționezi, nu te vindeci de sindromul „trebuie“ și nu îți îmbună­tățești viața.

Stabi­lește-ți niște dead-line-uri pentru a lua decizii și pentru a face lucrurile pe care vrei să le faci. Problematizarea și ruminarea gândurilor în exces complică și nu te ajută să treci la acțiune. Practică recunoștința și acceptarea – când ești recunoscătoare pentru ceea ce ai în viață și îți accepți talentele și abilitățile pe care le ai, vei putea elimina și sindromul „trebuie“ din viața ta. Încearcă să fii recunoscătoare pentru fiecare zi și vei simți o stare de bine generală. Acceptă că anumite lucruri nu pot fi schimbate, indiferent ce ai face. Schimbă ceea ce are un adevărat impact pentru tine.

Sursa foto: © Elnur / Fotolia