Unul din semnele excitației sexuale, atât la bărbați, cât și la femei, este dilatarea nărilor, ceea ce ar trebui să ne trimită cu gândul la faptul că de când lumea simțul mirosului este legat de pornirile senzuale.
Cercetările mai noi sau mai vechi au arătat că atât pentru bărbați, cât și pentru femei cea mai importantă componentă a atractivității este mirosul, iar aspectul fizic se află pe locul al doilea. Dacă în ceea ce privește aspectul fizic părerile sunt diferite și controversele nu iau sfârșit, despre miros nu vorbește nimeni, deși el acționează imperturbabil ca un filtru al opțiunilor noastre.
Ne alegem cu toții partenerii în funcție de miros: femeile sunt atrase de bărbații cu miros complementar cu al lor (indiciu al faptului că respectivul aparține altui grup genetic), iar bărbații sunt iremediabil atrași de femeile fertile (indiferent de grupul genetic). De aici rezultă că unei femei îi este mai ușor să seducă cu parfumul decât unui bărbat. Acesta poate numai să intuiască direcția în care merg preferințele genetice ale alesei sale, femeia având în schimb o cale aparent mai clară: pentru ea sunt eligibile toate esențele parfumate care subliniază tinerețea și prospețimea, plus cele care-i stimulează ei înseși senzualitatea.
Creându-și ei înseși o stare de excitație – de preferință, moderată –, ea va semnaliza sexului opus dorința, disponibilitatea, senzualitatea.
Să te simți sexy
Calea cea mai sigură spre seducție, la ambele sexe, este să ne alegem acel parfum care ne excită pe noi înșine. Parfumurile care conțin uleiuri esențiale ale mirodeniilor (scorțișoară, de exemplu) sunt considerate seducătoare și merg la sigur la ambele sexe, deoarece induc vasodilatația cuplată cu excitația sexuală directă.
Femeile, despre care se spune că au o sensibiliate olfactivă de 1.000 de ori mai mare decât bărbații, își aleg parfumuri care corespund propriului miros corporal. Ultimele studii arată că pentru oameni simțul mirosului este mult mai important și mai semnificativ ca sursă de informație decât puteam să ne imaginăm. Se pare că avem un soi de detector chimic foarte precis, chiar dacă nu atât de fin și ascuțit cum este cel al câinilor, de exemplu.
Ai nasul bun!
Ce-ai spune dacă cineva te-ar întreba dacă recunoști după miros tricoul surorii tale dintr-o mie (fără să fi folosit parfumul ei)? Majoritatea femeilor declară că n-ar putea identifica persoanele apropriate după mirosul corporal, dar, totuși reușesc! Cercetările în orb au arătat că aproape orice femeie recunoaște și reacționează pozitiv la mirosurile corporale ale celor apropiați (părinți, copii, frate/soră) și de cele mai multe ori și al partenerului, deși nu îi vede și nu are niciun alt indiciu în afară de miros.
Chiar dacă femeile chestionate nu pot numi persoana, în creier se activează ariile cerebrale asociate cu întâlnirea unui apropiat, arii care rămân mute atunci când miros hainele unei persoane străine.
Deși nu suntem conștienți, mirosul ne interesează în cel mai înalt grad. Un studiu recent arată că, după ce facem cunoștință cu cineva, avem tendința de a ne mirosi mâinile! Un cercetător a urmărit și a filmat comportamentul unor persoane care făceau cunoștință cu persoane noi: curând după ce dădeau mâna cu acestea ducea mâna în apropierea nasului.
Nu erau gesturi întâmplătoare: senzori fini au arătat că adulmecau! Dacă făceau cunoștință cu o persoană de același sex, miroseau mâna care a atins-o, ca pentru a-i verifica potențialul și caracteristicile. Dacă întâlneau o persoană de sex opus miroseau mâna cealaltă, pentru a-și confirma propriul miros, pentru a se simți, în mod inconștient, atrăgători. Profesorul Noam Sobel de la Weizmann Institute of Science din Israel crede astfel că unul din rolurile de bază ale strângerii de mână este adunarea de informații olfactive. Parfumul, truc senzual
Mirosul este deci important, îl folosim pe scară largă, dar în cultura noastră ne-am obișnuit să credem că acesta ne este atrofiat, aspect ce poate fi pus fără îndoială, pe seama tabuului de care s-a lovit și se lovește încă sexualitatea. Suntem obișnuiți să credem că adulmecarea este „animală“: deși au fost filmați, cea mai mare parte a participanților la studiul profesorului Sobel au refuzat pur și simplu să creadă că-și miroseau mâinile!
În cultura noastră, ne străduim să acoperim sau să ștergem mirosurile corporale – așa au luat ființă parfumurile moderne. Însă ele au evoluat, devenind căi de amplificare a seducției. Renunțăm la feromonii naturali pentru a recurge la feromoni codificați și acceptați social – plăcerea sexuală devine astfel îngăduită și, pe această cale ocolită, are toate șansele să se amplifice considerabil.
Parfumurile actuale spun multe povești. În felul în care receptăm un parfum se joacă multiple scenarii suprapuse. În afară de nivelul infraconștient, legat direct de amplificarea sensibilității sexuale, există și coduri care ne influențează conștient: conotațiile parfumurilor, semnificațiile atribuite social (dacă știi despre un parfum că este „pentru agățat“, vei ezita probabil să-l porți la birou, deși îți place, și poate îl vei folosi când te vei întâlni cu iubitul tău).
Există conotațiii personale, asociații proprii (dacă iubitul tău s-a despărțit de o femeie pe care o urăște, mai bine nu folosi chiar acum parfumul ei, deși vă place de fapt amândurora).